Fac yoga zilnic

Fac yoga de 5 până la 8-9 ori pe zi. Fiecare ședință durează între 30 de secunde și 10 minute. Ședința începe în momentul emoționant și mult așteptat al desprinderii guriței Ștrengarei de sânul meu. 

În acest moment are loc primul test: dacă nu se trezește în timpul îmbrăcării mele, înseamnă că a adormit destul de bine. Al doilea test: se iau piciorușele grăsune de pe piciorul meu și se așeză cu grijă pe saltea. Și nu, nu se pupă cu nesaț, nu acum. Testul nr. 3: se ia mânuța care dormitează leneșă pe pieptul  meu și se așază lângă cealaltă mânuță pe saltea. Și nu, nici asta nu se sărută cu nesaț! De obicei, urmarea acestui test este  o poză superbă cu două mânuțe inocente (acum nu trag de păul meu!) împreunate ca pentru rugăciune. În cazul în care vreunul dintre teste iese pozitiv, adică se trezește, atunci reluăm tot procesul adormirii de la capăt.

Buuuun...... nu s-a trezit. Putem începe: se întinde piciorul care tocmai a fost eliberat de greutatea dulce a celor două picioușe. Se întinde mâna de la baza saltelei și se mută greutatea corpului astfel încât să ajungem deasupra copilului adormit cam așa: 

Se menține echilibrul câteva secunde și se ridică piciorul dinspre marginea patului, mutăm deci greutatea corpului pe trei membre. Piciorul aflat în aer se îndreaptă cu grație și cât de multă încetineală posibilă către terenul de aterizare: podeaua. În momentul aterizării, se mută greutatea corpului pe acest picior și încet, în echilibru perfect se ridică piciorul sprijinit pe saltea și brațele, unul câte unul. Dificultatea exercițiului este în relație direct proporțională cu distanța dintre poziția inițială și marginea patului.  

După aterizare se învelește copilul dacă e cazul.

Încă ceva. În timpul exercițiului meditez intens! Meditez la nepocnirea oaselor și a încheieturilor, la nescârțâirea patului, la nenimerirea acelor două scânduri din podea care fac zgomot. Uneori îmi iese, alteori nu.

Gata, exercițiul s-a terminat!

Când am timp și dispoziție fac și yoga din asta mai soft.