Sunt genul de persoana mamoasa, imi place sa salvez pe toata lumea, sa ajut, si de multe ori ma bag in tot felul de belele pentru ca ma autointitulez ambasadorul altora. Cu sotul meu m-am purtat identic, l-am rasfatat cat am putut, ca pe un copil. Mare i-a fost mirarea cand i-am cerut brusc sa se maturizeze, aveam nevoie de ajutorul adultului din el cand am ajuns cu bebica acasa! E un om extraordinar si il iubesc mult. Tocmai de aceea, de cand am ramas insarcinata mi-a parut rau pentru el.
Mi-a parut rau pentru toti barbatii din lume, dar in special pentru el caci il iubesc. Mi-a parut rau ca nu poate simti acel miracol care crestea in mine clipa de clipa, decat mult dupa ce l-am simtit eu. Ca nu simte mesajele bebelusului decat daca il chem eu. Se bucura mai tarziu in sarcina de momentele lor in doi, cand eu dormeam. Imi povestea ce bebelus activ avem la 1 noaptea si eu ma bucuram ca descoperea cai de comunicare cu micul nostru miracol.
La nastere a fost alaturi de mine. Cred ca e cel mai frumos cadou pe care mi l-a facut vreodata: copilul si prezenta lui la nastere. Din nou mi-a parut rau pentru el. Nu am considerat ca am avut o nastere teribil de grea sau de dureroasa, nu e ceva de genul: oare de ce nu poti sa treci tu prin chinurile nasterii? Nu, e mai degraba: oare de ce nu poti sa simti si tu avalansa asta de bucurie si de fericire, de mandrie inimaginabila, de o intensitate si profunzime incredibile. Stiu ca a fost intens si emotionant si pentru el, dar ma indoiesc ca se apropie de ceea ce am simtit eu.
O alta experienta extraordinara de la care a fost exclus a fost alaptatul. Bineinteles ca de multe ori se bucura de noi doua, de mutrite si pozitii, de fatuca stropita de jeturile de lapte, de mormaielile cu sanul in gura, dar nu a simtit niciodata intimitatea, caldura, apropierea, complicitatea, frumusetea alaptarii, a hranirii copilului cu ce e mai bun si mai pretios din lumea asta.
Pe de alta parte, cred ca as plange de frustrare daca m-ar suna din cand in cand sa-mi spuna ca astazi copilul nostru a zambit, sau a plecat de-a busilea, sau a zis mama, sau a cazut din pat, sau a mangaiat pisica. Ma bucur ca sunt femeie si am dreptul la concediu pentru cresterea copilului si ma bucur ca ne permitem sa stau acasa ca sa pot beneficia de acest concediu, ca sa pot creste copilul si sa vad progresele incredibile pe care le face zi de zi.
Da, ma bucur mult ca sunt femeie!
Pe de alta parte, cred ca as plange de frustrare daca m-ar suna din cand in cand sa-mi spuna ca astazi copilul nostru a zambit, sau a plecat de-a busilea, sau a zis mama, sau a cazut din pat, sau a mangaiat pisica. Ma bucur ca sunt femeie si am dreptul la concediu pentru cresterea copilului si ma bucur ca ne permitem sa stau acasa ca sa pot beneficia de acest concediu, ca sa pot creste copilul si sa vad progresele incredibile pe care le face zi de zi.
Da, ma bucur mult ca sunt femeie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu